Albrecht Wenzel Eusebius von Wallenstein

Publicat: 23 August 2015
albrecht-wenzel-eusebius-von-wallenstein---25-septembrie
trimite pe mail

Albrecht  Wenzel Eusebius von Wallenstein, duce la Mecklenburg, prinţ de Sagan şi Friedland.

Nobil de origine cehă, educat de călugării din Olmütz şi de profesorii de la Universitatea protestantă din Altdorf  până în 1602, a călători prin Europa între 1602 şi 1604, alegând în cele din urmă meseria de oştean.

În 1604 s-a înrolat în trupele generalului George Basta, luptând în Ungaria Superioară.

Reîntors în Boemia, a intrat în posesia unei mari averi, recrutând pe cheltuiala proprie 200 de cavalerişti pentru războiul purtat de Habsburgi împotriva Veneţiei în 1617.

La începutul Războiului de 30 de ani (1618 - 1648) Wallenstein a condus un regiment de cuirasiei în solda imperialilor. Comandant adjunct al armatei din Boemia, a luat parte la acţiunile desfăşurate în anii 1618 – 1619 împotriva generalului de mercenari von Mansfeld şi a nobilimii cehe.

După victoria de la Muntele Alb din 8 noiembrie 1620, a redus la tăcere opoziţia locală şi a confiscat – în numele împăratului Ferdinand II – domeniile căpeteniilor învinse.

Astfel Wallenstein şi-a asigurat o importantă bază materială pentru întreţinerea unităţilor de mercenari pe care le avea în serviciu.

Atunci când în 1625 Danemarca a intrat în acţiune de partea inamicilor Habsburgilor, Wallenstein a pus la dispoziţia suveranului său o armată particulară de 24000 de oameni.

În colaborare cu feldmareşalul Tilly a scos în 1626 – 1627 corpurile de armată daneze din Holstein, ocupând provinciile Schleswig, Holstein, Mecklenburgşi o parte a Iutlandei. Asedierea fortăreţei Stralsund în 1628, bază strategică din Marea Baltică, va grăbi însă intrarea Suediei în război în tabăra antihabsburgică.

Wallenstein nu a fost prezent la cele dintâi confruntări dintre imperiali şi suedezi deoarece Ferdinand II, care se temea de creşterea influenţei ambiţiosului comandant de mercenari, îi sugerase să renunţe la principale funcţii militare în 1630.

Eşecurile repetate ale imperialilor în faţa suedezilor conduşi de Gustav II Adolf, l-au determinat pe monarh să recurgă din nou la serviciile lui Wallenstein.

El obţine dreptul de a conduce ostaşii. După ce este înfrânt la Lutzen (16 noiembrie 1632) Wallenstein a acţionat în Silezia şi a iniţiat tratative cu Saxonia, Franţa şi Suedia.

Bănuit de a fi conspirat cu inamicul, a fost asasinat din ordinul generalului Mathias Gallas, om de încredere al Curţii de la Viena, la 25 februarie 1634.

Despre acest personaj, istoricul Jules Michelet scris: „Sumbru, tăcut, inabordabil, Wallenstein nu deschidea gura decât pentru a ordona execuţii şi totuşi toată lumea alerga sub steagurile lui ... El a stabilit domnia soldaţilor ... Oricine avea pinteni de fier era rege şi făcea orice voia”.

Albrecht  von Wallenstein i-a inspirat lui Schiller trilogia dramatică scrisă în 1798 – 1799, compusă din piesele: „Tabăra lui Wallenstein”, „Piccolominii” şi „Moartea lui Wallenstein”.

Un material de Răzvan Dolea.


Alte articole din aceeasi categorie:

Scriitorul suedez Olof von Dalin

Preacuviosul Părinte Ioan Cassianul

Scriitorul german Berthold Auerbach

scriitorul-suedez-olof-von-dalin-
preacuviosul-parinte-ioan-cassianul-
scriitorul-german-berthold-auerbach-

Adaugă un comentariu




Încarcă alta imagine

Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza