Altădată, pe 5 septembrie

Publicat: 5 Septembrie 2016
altadata-pe-5-septembrie
trimite pe mail

1858 – s-a născut Alexandru Vlahuţă (poet, prozator şi gazetar) în satul Pleşeşti (azi Alexandru Vlahuţă) din jud. Vaslui, într-o familie numeroasă formată din şapte fraţi şi o soră.

* * *

Studiile (mai precis şcoala primară şi liceul), Alexandru Vlahuţă le-a făcut la Bârlad, iar examenul de Bacalaureat l-a susţinut în Bucureşti. Pentru a-şi îmbunătăţii studiile s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care însă nu o va termina din cauza situaţiei materiale precare.

* * *

Alexandru Vlahuţă a profesor la Târgovişte şi Bucureşti, revizor şcolar pentru judeţele Prahova şi Buzău, funcţionar, referendar la Casa Şcoalelor.

A călătorit la Constantinopol, Paris, în Italia şi Norvegia.

* * *

Alexandru Vlahuţă a debutat în anul 1879 cu un articol în ziarul „Dâmboviţa”. Un an mai târziu va publica o serie de poezii în „Lyra română”. Primul său volum „Nuvele” va apărea ceva mai târziu, în 1886. Având o mare pasiune pentru jurnalism, Vlahuţă a colaborat aproape la toate revistele şi ziarele timpului. Pentru început, şi-a încercat norocul în acest gen publicistic, la Târgovişte, unde a editat o foaie săptămânală intitulată „Armonia”. Apoi, sosind la Bucureşti, împreună cu Alecu Urechia a întemeiat revista săptămânală „Vieaţa”, iar cu George Coşbuc „Sămănătorul”. De asemenea a colaborat şi la alte publicaţii.

Ca scriitor, Alexandru Vlahuţă s-a impus datorită volumelor „Poezii”, „Din goana vieţii”, „Icoane şterse” şi romanului „Dan” (aflat printre primele de factură psihologică în literatura română). Conferinţele sale susţinute la tribuna Ateneului au atras nu odată atenţia auditoriului. Fiindcă în discursurile lui erau atinse elemente noi, cum ar fi noţiunile de rasă, mediu şi luptă pentru existenţă. Vorbea de „partea bolnavă a artei”, de literatura „nesinceră” ce lasă impresia celui ce o citeşte că are în faţă o marfă confecţionată la poruncă. În ceea ce-l priveşte pe el, poetul sărac, ieşit din popor, nu se dădea în lături să critice deschis monarhia şi să denunţe saloanele bogaţilor. Această atitudine a sa l-a făcut discutabil şi iubit în anumite cercuri, atrăgându-şi simpatia celor oropsiţi. Lucid şi cu bun simţ practic, psiholog, dramaturg şi moralist, Alexandru Vlahuţă a fost o vreme considerat un urmaş al lui Mihai Eminescu. Lucrul este însă numai în parte adevărat. În timpul vieţii, el însuşi a căutat să rectifice această opinie a unora, insistând asupra atitudinii menite să-l deosebească de maestrul său. Nihilismului sufletesc al muzicii eminesciene, Vlahuţă i-a opus optimismul creator şi lupta socială. Eminescu a fost un intuitiv, iar Vlahuţă un intelectual.

Dintre scrierile lui Alexandru Vlahuţă romanul nostalgiei duioase a copilăriei „Mogâldea”, jurnalul de călătorie „România pitorească” şi monografia „Pictorul N. I. Grigorescu” l-au impus definitiv printre scriitorii de seamă ai timpului său.

* * *

Alexandru Vlahuță a murit la Bucureşti pe 19 noiembrie 1919. Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță, iar câteva instituţii de învăţământ îi poartă numele.

 

VASILESCU GABRIELA


Alte articole din aceeasi categorie:

Altădată, pe 8 septembrie

Altădată, pe 7 septembrie

Altădată, pe 6 septembrie

altadata-pe-8-septembrie
altadata-pe-7-septembrie
altadata-pe-6-septembrie

Adaugă un comentariu




Încarcă alta imagine

Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza