BUCUREŞTI FM: Dezbatere privind modificarea legii care reglementează organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV

Publicat: 4 Aprilie 2016
bucuresti-fm-dezbatere-privind-modificarea-legii-care-reglementeaza-organizarea-si-functionarea-srr-si-srtv
trimite pe mail
BUCUREŞTI FM: Dezbatere privind modificarea legii care reglementează organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV

BUCUREŞTI FM (4 aprilie, ora 14:05) - Realizator: Ziua bună şi bun regăsit "În comunitate", Bucureşti FM, 98,3 sau bucureştifm.ro. Astăzi invitaţii noştri sunt Doina Ruşti... bună ziua bine aţi venit alături de noi
Doina Ruşti: Bine v-am găsit, bună ziua...
Realizator:...şi Florin Iaru.
Florin Iaru: Bună ziua.
Realizator: Cum facem literatură? Apropo, de ce /e/ expresia asta "voi faceţi literatură acolo". Păi literatura nu este ancorată în realitate, adică ar trebui să faci literatură, să fantezezi, aşa sau fabuluezi, sau cum?
Florin Iaru: Şi da şi nu dar în general nu, nu faci realitate. Noi recunoaştem în literatură pure fragmente de realitate, dar nu este realitate. Este ce e în capul autorului. dar expresia asta, Doina poate să o confirme, înseamnă, vine dintr-o prejudecată, că scrisul este cu frumuşel şi cu floricele şi cu...
Realizator: Briz-brizuri...
Florin Iaru: Briz-brizuri, ori toată lumea ştie că scrisul cel mai frumos este cel mai exact şi cel mai...Da, o las pe Doina să spună...
Doina Ruşti: Da, sigur, literatura este realitatea are, porneşte din realitate, dar este o realitate care înţeapă, care emoţionează, care de multe
ori împinge în altă direcţie, care manipulează, într-un  cuvânt.
/.../: Păi cine ştie poate şi TVR o să devină subiect de carte... 
Florin Iaru:...sau poate o să devină vorbit...
/.../: Dar să nu fie totuşi o carte ştiinţifico-fantastică, mă gândesc, este ideal să fie ancorată în realitate, şi să dea soluţia până la urmă, soluţia pământeană, nu...
Florin Iaru: Este foarte complicat...
Doina Ruşti: Da, subiectul acesta este greu, este greu chiar şi pentru noi, care avem două perechi de aripi, alături de /.../, pentru că presupune în primul rând, nu ştiu, o discuţie de dinainte de lege, de dinainte de situaţia asta, de dinainte de tot.
/.../: Să încercăm să descoperim de ce este atât de grea. A mâncat de la fast-food, nu ştiu, nu a făcut mişcare, a fost sedentar acest sistem, ce s-a întâmplat cu a noastră televiziune?
Florin Iaru: Să o luăm, îmi dai voie, numai puţin Doina, să o luăm mai întâi financiar. Eu în ultimii ani am constatat un lucru. Iei urma banilor şi dai de adevăr. Acolo este adevărul, unde sunt banii. Taxa de televiziune şi de radio a fost renegociată în urmă cu aproape 20 de ani dacă nu mă înşel şi a avut o sumă fixă, 4 lei şi 15 bani sau cam aşa ceva, pe lună. Pe vremea aceea şi pentru radio şi pentru televiziune această sumă ajungea. În timp ce radio este un consumator de...radioul mai ales cel public este un consumator mult redus de resurse. În primu rând nu aveţi aici nevoie de studiou, de lumini, de care de reportaj, de...
/.../: Deplasări...
Florin Iaru: Deplasări, sigur că da. Nu aveţi de plasme, nu aveţi nevoie de aparatura modernă, de HD...
Realizator: Deşi nu ne-ar strica...
Florin Iaru: Nu, nu, sigur nu ar strica, dar sigur în general radioul a reuşit să echilibreze, în schimb costurile de la televiziune au crescut în ultimii 20 de ani de 20 de ori. Poate să fie Televiziunea Română cu stea în frunte, tot nu ar putea să reziste financiar, pentru că prin lege nu poate da reclame ca o televiziune comercială, că de aia este plătită din buzunarul public, nu poate face numai emisiunile strict, emisiuni strict comerciale, trebuie să facă şi de educaţie şi de informaţie. Sigur o să îi spuneţi: dar de ce nu se uită nimeni la /emisiunea/ aia cu...de educaţie şi de informaţie. Poate că nu sunt chiar bine făcute, dar.../menescu
...vă spun un lucru: chiar dacă s-ar uita în aceeaşi groapă de /.../
/.../: Emisiunile acelea înghit bani, nu produc.
Florin Iaru: Sigur că da. Şi mai e un lucru - şi Doina ştie şi dvs. o ştiţi: câtă vreme o instituţie publică este dominată politică, ea va avea o clientelă extrem de lacomă.
Doina Ruşti: Da, asta este într-adevăr problema pe care aş vrea să o discutăm, pentru că avem de-a face cu o instituţie publică şi care este controlată de către parlament. Or, parlamentul, dacă şi-a asumat acest rol, trebuie să-şi asume şi răspunderea pentru situaţia în care a ajuns Televiziunea Română. A fost foarte frumos că au umflat personalul cu toate rudele, cu /.../ exact, s-a transformat într-un club de rude, iar acum, în loc să răspundă, se trage cu spatele de gard, ceea ce nu mi se pare normal.
Realizator: Şi se uită în altă parte, aşa.
/.../: O familie ar trebui să funcţioneze. 
Doina Ruşti: Or, în situaţii de genul ăsta, trebuie aplicată într-adevăr legea care funcţionează în fiecare situaţie de faliment, nu? şi ea trebuie să fie monitorizată de către societatea civilă, nu neapărat de către parlament.
Florin Iaru: De cineva din afară.
Doina Ruşti: Adică ar trebui ca parlamentul în momentul acesta să renunţe să-şi reducă televiziunea la un simplu studio de ştiri şi să o ia de aici, adică de aici trebuie început.
Realizator: Deci spuneţi aşa: parlamentul să se retragă total din ecuaţia asta.
Florin Iaru: Păi este ca un administrator de firmă şi firma a dat faliment. Nu vine executorul judecătoresc sau ăla, cel care are grijă de firmă? Patronul în clipa aia are mâinile legate şi mai are puţin să fie încătuşate. Iertaţi-mă, sunt 180 de milioane de euro. 
/.../: Asta este ideea: să încercăm să descoperim această mişcare de trupecare s-a întâmplat: parlamentul controlează Televiziunea publică. Mă gândesc că sunt comisii, sunt oameni care şi monitorizează aspectul financiar.
Florin Iaru: Nu.
/.../: Păi atunci avem o problemă, pentru că sunt...
Florin Iaru: Nu, nu. Ştiţi ce se întâmplă? O dată pe an, vine directorul Televiziunii cu un raport şi vreau să vă spun un lucru pe care lumea nu îl ştie: că e bun, că e rău, raportul cade sau trece pe prietenie sau pe apartenenţă la partid.
Doina Ruşti: Da. Şi asta nu este normal. 
Florin Iaru: Deci gândiţi-vă, fiecare dintre cei care ne ascultă ar trebui să se gândească, au numit un administrator peste afacerea lor şi constată că administratorul acela i-a dus la fund şi tot administratorul va continua să...?
Doina Ruşti: Nu! Administratorul trebuie să răspundă. Televiziunea este intrată în faliment, legile sunt clare în situaţia asta şi eu cred că aici trebuie să intervină societatea civilă, prin organizaţii şi să monitorizeze atent tot ce se întâmplă acolo şi asta nu se poate decât aşa cum sunt toate societăţile intrate în faliment./gpodea/menescu
Luând-o de la zero, reducând pe cât posibil activitatea.
Florin Iaru: Situaţia o cunoaştem, că nu e de ieri de azi.
Realizator: La noi chestiunea asta cu "îmi asum răspunderea" este doar aşa la nivel declarativ, nu are nici un fel de substanţă, eu nu am auzit ca cineva să-şi asume răspuderea după ce a făcut o boacănă, adică să se întâmple chiar ceva, nu, nimic.
Florin Iaru: Nu observaţi că în momentul de faţă toate lumea caută o soluţie miraculoasă un conducător ca un soi de Isus Hristos care să salveze să facă din trei pâini şi doi peşti, doi peşti şi trei pâini, să facă mâncare? Este imposibil în absenţa creşterii taxei de la 4 lei la 6 lei.
Realizator: Dar, pe de altă parte, o televiziune publică de interes public, strategic, cum vreţi să o luaţi, nu ar trebui totuşi să fie cumva, nu controlată, poate că nu e cel mai potrivit cuvânt, sub umbrela parlamentului? Iar societatea civilă, aşa cum spune doamna Doina Ruşti, să intervină, să controleze, să monitorizeze foarte atent tot ce se întâmplă şi să dea peste mânuţă atunci când ceva nu merge bine?
Florin Iaru: E o problemă.
Realizator: Pentru că nu putem să o lăsăm la cheremul oricui, totuşi, ditamai televiziunea naţională.
Florin Iaru: Ştii care este bugetul BBC-ului ...
Realizator: Mic, mare.
Florin Iaru: Mare, peste 15 miliarde de euro, este tot sub un semi control parlamentar englez, dar acolo lupta care se duce... atenţie însă BBC merge în pagubă. Asta trebuie să ştiţi. Orice televiziune publică din lume merge în pagubă. Problema este dimensiunea pagubei. BBC din producţiile pe care le are vinde în toată lumea. Asta înseamnă că emisiunile sunt foarte bune calitativ. Când pune o emisiune în "Prime Time" atunci să ştiţi că se bate cu orice televiziune comercială, deşi poate ceea ce face BBC nu pare atât de comercial. Dar nici în Franţa nu e aşa, nici în Germania. Toate televiziunile de stat sau publice au un rol în informarea publicului, mai puţin în distrarea lui. Dar şi informarea asta are şi ea chichirezul ei.
/.../: Deci calitatea spuneţi dvs. că ar trebui să primeze, ar fi o soluţie pentru salvarea unei astfel de instituţii.
Florin Iaru: Nu. Încă o dată, încă o dată fără bani nu... poate să, ascultaţi-mă. Dacă mâine prin absurd toată populaţia României se uită la Televiziunea Română şi nu se mai uită la nici o altă televiziune, de dimineaţa, 24 din 24, banii de la Televiziunea Română rămân aceiaşi.
Doina Ruşti: Da,bine, dar aici nu vorbim despre lucruri normale. Televiziunea Română poate să aibă bugetul de zece mii de ori mai mare decât îl are, aici vorbim despre un muribund, nu vorbim despre o situaţie normală care ar avea nevoie de un buget şi bugetul ăla ar salva-o. Aici este vorba despre insolvenţă, despre intrarea în situaţie de faliment, aşa cum s-a întâmplat cu multe instituţii mari, cu trusturi de presă.
Florin Iaru: Bancorexul nu dat faliment? Bancorexul a dat. A băgat parlamentul din 2000 şase mii de miliarde vechi. Ce înseamnă asta? 600 de milioane actuali. Bani nene, bani, 600 de milioane, 6 mii de miliarde vechi!./dursache/menescu
S-a salvat ceva? Nu s-a salvat nimic! De ce? Este clar căpuşată politic! Încă odată, parlamentul poate doar să supervizeze sau să supravegheze dar orice numire în televiziune, trebuie să iasă de sub umbrela politică. 
Nimeni nu mai are dreptul să numească personal în televiziune şi mai este o chestie, doamna Ruşti. Sunt foarte mulţi oameni acolo extraordinari care muncesc în 3-4-5 emisiuni pe zi, aleargă de dimineaţă până seara, alţii nu! 
/.../ : Şi credeţi că modificarea acestei Legi 41 ar putea duce la o depolitizare sau o schimbare un pic de orizont al televiziunii?
Doina Ruşti: Nu, evident, în momentul de faţă singurul model pe care îl văd este al lui  Cesar Biroteau din Balzac, un parfumier care ajunsese să aibă gloria, să aibă tot, care la un moment dat dintr-o greşrală şi din mai multe greşeli ajunge să dea faliment. Da? 
Este literatură. El suportă toate consecinţele, merge la închisoarea datornicilor, îşi compromite familia, fiica lui nu mai este angajată nicăieri pentru că este fiică de falit, a fi falit era într-adevăr o chestiune, un oprobiu şi în cele din urmă, acest Cesar Biroteau, parfumierul celebru, o ia de la zero şi se ridică din nou, o ia de la zero, are curajul să-şi asume această situaţie, falimentul, de fapt, şi situaţia de falit. Ei, asta este de fapt pentru mine calea pe care ar trebui să o urmeze nu literar ci aşa...
/.../: Da, ar trebui să fie pragmatică această situaţie, spuneţi, se închide astăzi, se deschide mâine cu totul şi cu totul altfel.
Realizator: : Dar şi asta este o chestiune /.../
Doina Ruşti: Pornim de la un simplu studio de ştiri, adică de aici trebuie să pornească, nu mai poate să aibă pretenţia unui mamut când a ajuns în situaţia asta, adică în ultimii zece ani eu nu aud decât despre falimentul televiziunii, despte faptul că nu sunt bani, despre faptul că are datorii, despre faptul că nu ştiu care preşedinte nu a fost bun, că nu ştiu cine a furat, că nu ştiu cine ...
/.../: S-a închis Culturalul, s-au luat tot felul de măsuri ...
Doina Ruşti: Da, exact, adică chestii, unii astea le auzim de zece ani de zile! Este de ajuns, adică am suportat destul, este totuşi vorba despre banii noştri. Sunt bani publici acolo, nu?
/.../ : Şi revenim iarăşi la societatea civilă?
Realizator: Dacă aţi auzit în 15 ani de zile ca cineva să fi fost tras la răspundere sau măcar să vină şi să spună "Da, eu am condus instituţia în anii ăştia şi uite de ce cred eu că am ajuns aici", deci măcar aşa, o dare de seamă pe bune, nu raportul respectiv!
Florin Iaru: O să râdeţi, cel mai lăudat director al TVR a fost Nicolau! Cel mai lăudat în 2000-2004! Mi se pare, 2001-2004! El a lăsat în ...deci în vremea lui TVR a făcut achiziţii şi a stat pe zero! Deci nu a urcat, nu a coborât! 
Realizator: Era într-un echilibru! 
Florin Iaru: Era într-un echilibru. După aceea a început să vină diverşi preşedinţi, dar aici este o mică problemă, contractele încheiate în acea perioadă .../apuscasu/menescu
...au început să atârne tot mai greu. În clipa aia începe dezechilibrul în Televiziunea Română. În 2006 sau 2007, Televiziunea Română într-un efort de a deveni rentabilă a încercat să facă producţii proprii pe care să le poată vinde în străinătate. Am fost în juriul ăla şi am citit 500 de proiecte, am crezut că înnebunesc, ca să ajungem la 30, 32 de proiecte fezabile, cu bugete raţionale şi care ar fi putut fi vândute în străinătate. Vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi că totuşi e foarte complex şi gândul ăla a fost bun. Era un serial, făcut din serii unice, irepetabile, cum erau alea, Zona Crepusculară, fiecare, cu oameni care încercaseră să fugă din România în vremea comunismului. Şi nu ştiai niciodată la început dacă omul ăla va scăpa sau va fugi. Nu ştiai niciodată, pentru că o dată omul moare, o dată este prins, o dată evadează. Nu ştii niciodată ce se întâmplă. Avea zece episoade scrise şi mai avea multe. A fost premiat. Mi se pare că am fi putut vinde în 2008 asta peste tot. Nu s-a făcut până în 2016. Au trecut nouă ani de atunci.
/.../: Ce s-a întâmplat? S-a uitat într-un sertar?
Florin Iaru: Nu ştiu. 
Realizator: N-a vrut cineva să...?
Florin Iaru: Nu ştiu să vă spun. Nu ştiu. Vă dau un alt exemplu, un serial pentru tineret cu nişte tipi şi tipe din Grozăveşti, viaţa studenţească, nu ca prietenii, dar viaţa studenţească românească cu toate încrengăturile. Foarte frumos, era serial şi de umor, unde e? Nu s-a făcut. Aveau filme de lung metraj, deci am premiat unul dintre autorii acestuia mi-a spus, mie mi-a spus personal, pot să îi şi dau un telefon şi vă confirmă, s-a dus de patru ori să semneze contractul cu Televiziunea şi cei de acolo au încercat să-l împingă către alte televiziuni. Sau să le vândă lor scenariul. Ei, asta a fost umbrela Televiziunii. Căi de relansare şi de salvare au fost. Exista un proiect al unui "soap opera" pentru bărbaţi, cu o echipă de fotbal.
Realizator: Bine, aici, până la urmă, e o chestiune de selecţie, nu? Poate fi subiectivă, pentru că şi...
Florin Iaru: Dar nu s-a făcut niciunul.
Doina Ruşti: Nu, dar toate chestiunile astea sunt în afara Televiziunii, nu poţi să ai pretenţia că dacă ai o idee genială o poţi face cu un club de rude, nu?
Florin Iaru: Da, sigur că da.
/.../: Bun. Credeţi că aceste probleme financiare şi această situaţie confuză afectează credibilitatea Televiziunii?
Florin Iaru: Sigur că da. E ca şi cum m-aş duce la piaţă, de la cine iau? De la ăla mai răpciugos sau de la ăla mai curat?
Realizator: Ei bine, mai mult decât atât, mie mi se pare că afectează credibilitatea Televiziunii lipsa ei de reacţie. Ţineţi minte tragedia de la Colectiv. Toate televiziunile vuiau, pe TVR era un film. Deci, oamenii abia când au venit la program au scris despre...
Florin Iaru: Reporterii au fost pe teren şi n-au avut cui să transmită.
/.../: N-a fost procedura.
Realizator: Păi, da.
Doina Ruşti: Atunci când este o struţo-cămilă, când e o instituţie mare şi fără coeziune, aşa se întâmplă. Nimeni nu e într-adevăr de vină, pentru că ea nu funcţionează. Şi dacă nu funcţionează cum poţi să ai cap, să ai un şef, să ai o organizare, mă rog, să meargă toate rotiţele. Nu merg în situaţii de genul ăsta, niciodată.
/.../: Bun, şi revenim la această discuţie. Nu este o problemă de ieri, de azi. De ani de zile se întâmplă. Ce a păzit cel care..., nu care administrează, că am înţeles, cei care au administrat, de la Valentin Nicolau încolo, nu au fost competenţi, să spunem.
Realizator: Şi ce a păzit şi parlamentul până la urmă?
/.../: Ce a păzit parlamentul? Nu s-a văzut, nu s-a observat că această gaură...
Florin Iaru: A înlocuit directorii.
Doina Rusti: Parlamentul neajungând la închisoarea datornicilor, precum César Birotteau, normal că a crezut că aşa este bine şi a mers mai departe, parlamentul nefiind nici el o lumină în privinţa asta. Nu este niciun secret că nu există decât legături minime între parlament şi o televiziune sau un post de radio. Repet, această situaţie nu poate să funcţioneze decât cu implicarea cetăţenilor, a organizaţiilor, a oamenilor. Dacă este o instituţie publică, atunci să fie publică.
/.../: Este foarte interesant, şi să nu dăm nume sau să lansăm o acuză la adresa unei televiziuni private, dar am observat că lumea s-a coalizat atunci când o televiziune de ştiri privată a avut probleme, au ieşit în stradă, s-au plimbat, aşa cum au spus ei, n-a fost un miting propriu-zis. 
Realizator: Şi au fost la un concert. 
/.../: Pentru Televiziunea Română ar ieşi cineva sau şi-a pus problema cineva să convoace aşa, o adunare naţională, în care să se spună 'domnule, avem nevoie de această televiziune, ne reprezintă pe noi, oamenii din întreaga ţară'. Ok. Ce se întâmplă?
Doina Ruşti: Păi, da, că spre deosebire de postul de Radio, Televiziunea şi-a pierdut demult creditul pe care îl avea în public. Este vorba în primul rând tocmai despre acest conglomerat care nu mai constituie o instituţie, despre emisiuni foarte slabe, despre, pe faţă, rudele rudelor rudelor. Toată lumea este la curent cu lucrurile acestea. Ele nu pot să devină la infinit de suportat şi de iertat, pe cât în timpul ăsta Radioul Public a mers pe un stil, un stil care s-a păstrat şi asta îmi place.
/.../: Şi a mers pe aceeaşi Lege, până la urmă, 41.
Doina Ruşti: Exact. Deşi a avut o lege care putea să-l aducă în aceeaşi situaţie, de faliment, cum este Televiziunea, Radioul a rezistat pentru că şi-a menţinut acel stil conservator, adică ştii la ce să te aştepţi când deschizi radioul.
Realizator: A vrut să fie prea mult Televiziunea şi, în felul ăsta n-a mai fost nimic? Sau ce a dorit?
Doina Ruşti: Eu nu cred că a vrut sau nu ştiu ce, ci pur şi simplu acolo au venit oameni din toate părţile, aşa cum se întâmplă la Mitropolie când sunt scoase moaştele. Asta s-a întâmplat./cpodea/menescu/csimion
Florin Iaru: Nu, insist totuşi, Televiziunea în momentul de... a face televiziune este foarte scump. E scump. Problema pentru o televiziune comercială se rezolvă pe jumătate, doar de la un anumit nivel de audienţă şi doar de la un anumit nivel de reclamă care intră cu obstinaţie pe post. Televiziunea Română nu are voie să întrerupă o emisiune cu publicitate, nu are voie, e interzis prin lege, că de aia plăteşte contribuabilul. Şi după ce tragem linie, chiar dacă mai dau afară încă 600 de oameni, tot pe minus vor fi, pentru că costă aceste locuri. O emisiune costă, începând de la lumină, camere, travelling, panouri, plasme, microfonul şi înregistrare.
Doina Ruşti: Atunci nu faci, dacă plăpumioara ta este atât, te întinzi exact cât este ea.
/.../: Bine, sunt un ascultător care nu se pricepe foarte bine şi când îl aude pe domnul Iaru povestind de reclame la o televiziune privată şi lipsa lor la o televiziune de stat şi-ar pune următoarea întrebare: nu ar trebui schimbată legea în aşa fel încât să-i permită şi televiziunii să acceseze aceste fonduri din reclame?
Florin Iaru: Nu. Nu.
/.../: De ce? Din cauza acestei taxe?
Florin Iaru: Tocmai pentru că este o televiune publică...
Realizator: Are rolul ei.
Florin Iaru:... şi în clipa în care avem o reclamă, avem şi o presiune a clientului. Clientul acceptă mai puţin un punct de vedere oarecum şovăielnic în ceea ce îl priveşte. Să ne aducem aminte de marile trusturi care şi-au făcut reclamă în România şi care au închis căile de comunicare. Deci Televiziunea publică nu trebuie să aibă de-a face cu acest lucru. Dar, şi repet, dacă în lege se prevede o creştere cu 50%, nu vă speriaţi, de la patru lei la şase lei, adică două beri pe lună, Televiziunea ar putea să reziste, dar nu asta e problema principală.
Realizator: Dar credeţi că e posibil aşa ceva?
Florin Iaru: Problema principală este întoarcerea publicului la televiziune. Adică atragerea lui.
Realizator: Păi, da.
Florin Iaru: Aici aveţi doi scriitori. Ei vă vor spune că întotdeauna o poveste vinde. O non poveste nu vinde. Deci chiar dacă e vorba de o emisiune legislativă tot cu o poveste trebuie să începi. Chiar dacă e vorba de o emisiune agricolă tot cu o poveste trebuie să înceapă.
/.../: Dar nu prea avem obişnuinţa asta să creeăm poveşti. Nici în filmele noastre făcute până în 1989 nu cream poveste.
Florin Iaru: Toate televiziunile particulare orice ar vinde vând sub formă de poveste. Are un început, un conflict, un punct culminant şi o încheiere. Aşa trebuie să fie orice emisiune. Ca să se uite omul la ea. Pentru că în lipsa... Să vă explic principiul. Hitchcock vorbea despre suspans. Luaţi o cameră de filmat, filmaţi o cabină telefonică trei ore şi proiectaţi filmul într-o sală cu 1000 de oameni. După cinci minute, 500 de oameni se ridică şi pleacă şi în următoarele cinci minute se mai ridică şi ceilalţi 500 şi rămâi 2 ore şi 50 de minute şi proiectezi cabina telefonică. Dar dacă, înainte de această filmare, te duci în acelaşi loc din care filmezi şi filmezi un tip care desface o valiză, montează o armă, îi pune o lunetă, fixează luneta pe cabina telefonică şi se uită acolo, publicul se va uita cele trei ore să vadă când vine glonţul din armă acolo. Ăsta este suspansul, ăsta este motivul. Deci trebuie să creezi ..
/.../: S-a şi realizat povestea asta ...
Florin Iaru: Bineînţeles şi de aia  ...
Realizator: Bănuiesc că şi în Televiziunea Română există oameni care pot crea povestea asta numai că sunt cumva în eşalonul doi după ...
Florin Iaru: Sunt. Să ştiţi că sunt şi emisiuni, dar problema e următoarea: când ai o emisiune care vine după audienţă zero ...
Doina Ruşti: Da, este adevărat, tot ce spui a fost... chiar te-am ascultat aşa cu sufletul la gură, dar noi am trecut de vremea aceasta a poveştilor. Televiziunea Română se află într-un alt timp acum, cel în care de fapt trebuie să se adune şi să cerşească. Nu îi mai putem acorda încă o dată creditul că va face o poveste care va aduce bani şi va reabilita televiziunea. Ci, pur şi simplu, în momentul ăsta trebuie să o ia de la zero. Asta este situaţia ei. Şi ce mai am răbdare să o las.
/.../: Şi ce facem cu acea datorie? S-a pus în discuţie şi problema ştergerii ei, dar au venit voci şi au spus că dacă ştergem datoria TVR o să sară şi alţii care au datorii.
Realizator: Asta am înţeles că este exclus. A declarat şi premierul.
Doina Ruşti: Când o instituţie falimentară intră în insolvenţă există exact asta: vin unii care stau acolo şi hotărăsc exact care sunt emisiunile pe care s-ar putea câştiga ceva şi încet, încet se returnează. Aici este vorba de o sumă enormă. Niciodată nu se mai recuperează toată, dar măcar o parte ar putea fi recuperată, dacă mergem şi respectăm legea.
/.../: Păi, o Televiziune reinventată, nu peste noapte, dar să spunem aşa, de la o zi la alta, ar trebui să facă modificări şi în structura personalului, în organigrama acesteia. Este un mamut în momentul de faţă, un colos, foarte mulţi angajaţi, foarte mulţi angajaţi alături de care suntem toţi, pentru că ştim că, dacă intră în incapacitate de plată, oamenii ăia vor rămâne de izbelişte, vor avea şi ei rate de plătit, facturi, statul nu îi va ierta, ANAF-ul nu-i va ierta, fiscul nu îi va ierta.
Florin Iaru: Nimeni nu-i iartă.
/.../: Până la urmă va fi o tragedie naţională.
Florin Iaru: În România nimeni nu iartă un datornic. Nimeni nu îl iartă./dursache/menescu/csimion
Realizator: Pe de altă parte înţeleg că nici oamenii ăştia din CA de acum nu sunt totuşi pentru insolvenţă. 
Florin Iaru:  Insolvenţă ar însemna să îşi taie propriile resurse.
Realizator: Şi atunci ce este de făcut?
Doina Ruşti: Să renunţe la putere!
Realizator:  O să avem şi un preşedinte-director general şi mai departe ce se întâmplă? 
Doina Ruşti: Şi ce se întâmplă? Noi vom munci în continuare ca să plătim TVR, pe care Televiziune, de fapt, vedem un singur lucru şi anume promovarea parlamentului, a partidelor, pregătirea campaniei într-un mod subtil şi lucrurile astea sunt fără sfârşit, până când societatea civilă nu are o reacţie fermă şi eu cred că ea va veni curând pentru că de data asta a fost mai mult.
/.../: Chiar ne-a ajuns cuţitul la os şi de fiecare dată dăm acel exemplu cu Suedia anilor '80 când premierul, o doamnă respectabilă, şi-a dat demisia pentru că nu a putut să îşi justifice o plată cu cardul de serviciu a unei ciocolate şi a prezentat demisia a ei şi a cabinetului. Acolo, în Suedia, există un centru unde fiecare cetăţean se duce şi monitorizează, verifică cum sunt cheltuiţi banii publici. Că vorbim de o taxă de patru lei, că vorbim de o taxă de şase lei, nu contează valoarea, ci contează ideea, principiul pentru care ar trebui să luptăm, să ştim şi noi exact toţi banii ăştia care sunt debitaţi din conturile noastre lunar unde se duc, pentru că 180 de milioane datorie este şi vina administratorului, dar şi vina mea, a cetăţeanului, care nu am luat atitudine.
Doina Ruşti: Da, Exact. 
Florin Iaru: Eu nu aş vrea să băgăm noi vinovaţi, deci este unul care mă fură, să zicem, nu ştiu dacă este..., unul care mă fură şi eu sunt vinovat că sunt furat. Ei, nici chiar aşa!
Realizator: Că nu ai fost atent, nu ...
Florin Iaru: Eu nu pot fi atent! 
/.../: Poate unitatea într-o idee comună care să ne strângă aşa în ...
Florin Iaru: Eu pot să mă uit, ştiţi cu binoclul tot nu văd nimic.
Doina Ruşti: Nu este vorba de vinovăţie, ci de reacţie.
Doina Ruşti: Nu pot să mă bucur că ai fost furat.
Realizator: Monica Ghiurco, membră în CA, spune aşa: că nu va gira prin votul său intrarea în insolvenţă a postului public. "Nu suntem naivi, insolvenţa TVR înseamnă afacere de zeci de milioane de euro pentru buzunare private".
Florin Iaru: Care este această ...? Eu nu înţeleg ...
Realizator: Cum comentăm această afirmaţie?
Doina Ruşti: Da, nici eu. Se referă la faptul că cei care sunt, mă rog, care vor veni să numească nişte oameni vor transforma, după regulile balcanice, totul într-o afacere, ceea ce totuşi este exagerat, mai ales că acum am avut în ultimii ani nişte momente de solidaritate publică şi nici nu trebuie să le numesc, toată lumea le are acum în minte, care ar justifica mai degrabă teama CA-ului al TVR decât această atitudine ofensată.
Florin Iaru: Dar pot să vă spun un singur lucru, din punct de vedere economic poţi să fii împotriva falimentului sau a insolvenţei cât vrei! La un moment dat, vine Fiscul sau vine Curtea de Conturi şi spune "Am închis tot!" Deci, dacă lucrurile merg în continuare, nicio bancă nu va mai plăti salariile. Să vedem ce se întâmplă după trei luni de zile în care oamenii nu îşi iau salariile. 
Doina Ruşti: Da, asta este o situaţie ...
Florin Iaru: Pentru că evident nu mai are cine plăti!
-: Exact! 
Doina Ruşti:... pe care o aşteptăm cu interes pentru că este în fine, un răspuns al cuiva la mulţimile de întrebări care au zburat ...
/.../: S-a mai vorbit de varianta aceea în care să vină un manager cu un proiect şi acel proiect să fie pus în practică... Bun, dacă CA nu este de acord cu managerul respectiv sau cu proiectul respectiv şi îl zboară ...
Florin Iaru: Repet, degeaba vine un manager, dacă nu are bani! 
Doina Ruşti: /.../ interesant este /..../
/.../: Ar trebui să-i găsească!
Florin Iaru: Nu are de unde să îi găsească! 
/.../: Păi ăsta este răspunsul, nu are de unde să-i găsească!
Florin Iaru: Nu are de unde să îi găsească ...
Realizator: Să depăşim puţin situaţia asta, bun, să zicem că resuscităm bolnavul, am pus, aşa, pe picioare, trăieşte, suntem cu toţii ...
Florin Iaru: Să zicem că da, şi-a revenit! 
Realizator: Ce facem mai departe? Legea asta 41 spune aşa: "Să nu mai existe un singur cap, să existe balaurul cu două capete!" Deci, din PDG facem un preşedinte şi un director general! O fi bine, nu o fi bine? Cum o fi?
Doina Ruşti: Da, este o soluţie ...
Realizator: Eu sincer mă tem de un singur lucru, că acum fiind doi, o să vină amândoi cu liota de rude, cunoştinţe şi ...
Florin Iaru: Iertaţi-mă că vă întrerup, nu am putea găsi şi un om cinstit? 
Realizator: Nu ştiu, este greu! 
Florin Iaru: E chiar aşa de rar în România? Iertaţi-mă că vă întreb, dar un om cinstit ...
Realizator: Dar cum îl recunoaştem, dle Iaru? Cel care scrie pe fruntea lui ...
Florin Iaru: Ba scrie pe fruntea tuturor, toţi cei care până la 45-50-55 de ani au onoare, cât de cât nepătată, un parcurs profesional clar, nu s-au băgat în diverse, nu o să se schimbe la bătrâneţe!
Realizator: Ei, da' puterea corupe! 
Florin Iaru: Nu este adevărat! Puterea corupe doar pe cel care este deja corupt! Pe cel care se îndreaptă spre putere ştim că îl va ajuta să se... Există printre oamenii ăştia care ajung la putere şi oameni pe care nu-i vedem! Ăia sunt cei care-şi fac meseria, atât cât pot! În general, ca în literatură, negativul este de zece ori mai puternic decât pozitivul! 
Realizator: Dar cum să facem să îi facem vizibili pe oamenii ăştia care nu se văd? 
Doina Ruşti: Oamenii care sunt cei mai interesaţi în remedierea situaţiei de la TVR sunt aceia care au pierdut bani, cei care trebuie să-şi recupereze datoria aia. De aici trebuie început. 
Florin Iaru: Ha, ha, ha! 
Realizator: Apropo de taxa asta, patru lei la TVR, 2, 5 la Radio! Dacă o dublăm, se rezolvă ceva? 
Florin Iaru: Nu trebuie, eu am urmărit un ...nu, financiar se rezolvă. Nu este nevoie de dublarea la TVR, este nevoie de 50%, de 6, 25 de lei, ăsta este calculul, ca să se oprească din creşterea datoriilor pentru că ei mergând pe ....asta ar fi ..., dar, repet, noi avem o problemă cu două rezolvări şi una nu se poate evalua: 1) echilibrul financiar pentru a putea realiza aşa ceva. Tu ştii foarte bine, ai lucrat lângă TVR, nu se poate face o emisiune bună fără bani. Deci este ca la piaţă, un frigider care costă 600 de lei faţă de unul de 900 de lei ţi se strică când l-ai băgat în priză. Un bec pe care îl iei mai ieftin se arde deşi scrie 2000 de ore pe el! În a zecea oară s-a ars! Toate lucrurile au un preţ! Şi calitatea are un preţ, dar asta este o parte. Cealaltă parte este cine face această calitate? Cine este cel care asamblează piesele astfel încât el să lumineze 2000 de ore? Deci /.../ la Televiziune. Dvs aveţi aici leduri, Televiziunea lucrează încă cu lămpi! Cine cumpără leduri pentru toate studiourile de televiziune, dintr-o televiziune? 
Doina Ruşti: Bine, astea sunt chestiuni pentru situaţia normală, dar aici noi nu suntem într-o situaţie normală, ci într-o situaţie de faliment.
/.../: Bun, deci, practic ...
Florin Iaru: Numai o clipă ...
Realizator: Ar trebui să închidă robineţii, dar să închidă tot, să taie în carne vie, din atâta să rămână atâta, după care să picurăm şi puţin mai mult la taxa /.../
Realizator: Exact. Abia atunci. Nu putem arunca banii în apă, aşa, că poate cineva va lua.
Florin Iaru: Doina spune un lucru foarte interesant şi foarte normal pentru începutul unei televiziuni. Rămâi pe ştiri şi faci ştiri. Ştiţi cât costă ştirile? CNN, toate posturile de ştiri cheltuiesc cu reporterii ăia care se duc în teren ...
Realizator: Da, trebuie să fii primul acolo.
Florin Iaru: Trebuie să fii primul, asta înseamnă mijloace, mijloace de transport, bani pentru /.../, legătură la satelit, car de transmisie, fraţilor, este ...
Realizator: Este foarte costisitor, dar este şi o chestiune de eficienţă.
Florin Iaru: Este costisitor, dar în acelaşi timp, o să arăţi tot ce se întâmplă în ţara asta şi pe urmă trebuie să trimiţi şi în străinătate. Noi suntem o ţară, România ...
Realizator: TVR a avut bani. Deci a avut bani! Şi-a demonstrat ineficienţa, cu tot cu bani! În aceeaşi măsură alte televiziuni private au avut aceiaşi bani şi au fost eficienţi.
Florin Iaru: Să nu exagerăm, cele mai multe au mari dificultăţi.
/.../: Dacă vrei să ajungi mister Olimpia nu începi cu greutăţi de 5 kg, treci la 10, 20 etc. Până la urmă şi TVR ar trebui să facă acest efort, să îşi pună la bătaie muşchiul minţii.
Florin Iaru: Aveţi dreptate, este foarte complicat! 
Realizator: Pe de altă parte, eu ţin minte atunci când s-a desfiinţat CULTURALUL, CULTURALUL chiar se repoziţionase foarte frumos, mie îmi plăceau emisiunile de la CULTURAL! Atunci, înainte de desfiinţare. Se rebranduise, avea alte spoturi, alte imagini, erau vii şi le-a dat cu parul în cap!
Florin Iaru: Dar pot să vă spun o chestie extrem de neplăcută? Ştiţi care era publicul? 
Realizator: Publicul era foarte îmbătrânit, bănuiesc, şi foarte puţini.
Florin Iaru: Nu, nu. 6000 de oameni!
Realizator: Da ...
Florin Iaru: 6000 de oameni? 
Realizator: Da, dar ai răbdare ...
Florin Iaru: Cât este 6000 de oameni? 0, 0001%? Ai, este o problemă, deci, aici trebuie să se aşeze mai mulţi oameni, contabilul, şi să spună "Ăştia sunt banii de care ...ce putem face de ei?" Trebuie să vină oamenii de la creaţie să spună "Avem aşa, aşa, aşa!" Trebuie să vină cineva care se pricepe în felul ... în civilizaţia modernă să vadă cum privesc tinerii, cum priveşte populaţia matură? Cum privesc şomerii? Cum privesc salariaţii? Cum privesc corporatiştii? Cum privesc hipsterii? Să aibă în minte un profil al celui căruia i se adresezi! Când noi scriem o poveste, noi avem un cititor ideal în cap care ne citeşte şi pe limba lui scriem, deci nu băgăm tot ce avem noi în cap! Ne creăm automat în cap un cadru al poveştii sau al scrisului! La fel şi aici. Şi pe urmă vii cu tehnicianul şi îmi spui: "Ce poţi să faci din asta? Am nevoie de aşa, de imagine cutare, cutare, am nevoie de următorul sunet, am nevoie de următorul /.../, am nevoie de totul, ca să aduc înapoi la televiziune!" Eu aş fi de acord să rămână Televiziunea datoare, dar să aibă măcar o audienţă de 7, 8, 9%! Atunci da, îşi realizează scopul! Ar avea trei, patru milioane de oameni, două milioane de oameni care se uită la TVR! Vi se pare... Nu vi se pare un început de ăsta? Or, nu poţi cu o Televiziune Naţională cu 150.000, 200.000 de oameni la o populaţie... Deci, 1% este inimaginabil pentru România, este... Iertaţi-mă, este televiziune publică .../apuscasu/csimion/menescu
..iar BBC este principala televiziune din toate cele...
Doina Ruşti: Şi iar am ajuns...
Florin Iaru: Nu, la BBC este o excepţie, că ăla este cel mai bogat. Dar în Germania, televiziunea aia principală de stat, de...publică este principalul punct de informare.
Realizator: Ştiţi ce ar spune acum cei de la TVR? Ca să măi fac şi eu avocatul diavolului. Ar spune "s-a întâmplat acest lucru pentru că eu nu am făcut rabat de la calitate?. Ori consumatorul de rând vrea toate prostiile, i se bagă pe gât orice...
Florin Iaru: Nu este adevărat.
Realizator: ...produs. Nu mă înşel eu, se înşeală Televiziunea Română, sunt avocatul diavolului. 
Florin Iaru: Cum se face că emisiunile din străinătate despre istorie, despre geografie, despre automobilism, despre terorism, la toate te uiţi cu gura căscată, nu sunt tot făcute de televiziunile publice?
Doina Ruşti: Păi este foarte explicabil. Om ăla deştept pe care îl vezi tu conducând televiziunea, care se ştie totuşi să se muleze pe dorinţele tuturor telespectatorilor, omul ăla are echipa lui de oameni care sunt prietenii lui, care gândesc ca el, da? O echipă formată din oameni extrem de diferiţi, veniţi din toate părţile...
Realizator: Din toate mediile...
Doina Ruşti: ...mediile, nu o să fie niciodată...
Realizator: Unul trage în dreapta, unul trage în stânga, unul...
Doina Ruşti: Tocmai de aceea aici trebuie să o luăm de la capăt.
/.../: TVR /.../ lipsă de coerenţă, până la urmă, având în vedere că sunt tot felul de tabere, tot felul de interese. 
Doina Ruşti: Exact.
/.../: Oamenii care vin structural altfel. Că noi în România avem impresia aceea, că atunbci când vine cineva şi îşi numeşte o echipăde oameni pe care îi cunoaşte, pe care îi, cum să spun, îi motivează altfel cunoscându-i, o să acuze, să spună că este nepotism, că şi-a adus ăla oamenii lui. Nu este neapărat...
Florin Iaru: Nu este întotdeauna aşa.
/.../: O tragedie. Noi am fost obişnuiţi în atâta timp să vedem atâta nepotism şi atâtea partis-pris-uri încât negăm evidenţa.
Florin Iaru: /.../ atunci când rezultatul este jalnic. 
/.../: Exact.
Florin Iaru: Deci dacă îl aduc pe nepotul meu, să zicem, nu am niciun nepot, dar dacă îl aduc pe nepotul meu şi ăla face audienţă 6%, abia atunci să fie acuzat:"A, l-ai adus pe nepotul tău, lasă că îl punem al nostru, care face 0,6%, să te învăţăm noi minte". Este cu dus şi întors.
Doina Ruşti: Da, o echipă, este adevărat asta, o echipă de oameni care se cunosc între ei, care gândesc la fel, care chiar se iubesc este mult mai eficientă...este foarte...
/../: Şi fiecare ştie ce are de făcut...
Doina Ruşti: Exact.
/. ./: Că degeaba în TVR avem 600 de şoferi şi 40 de reporteri...
Doina Ruşti: Veniţi din toate mediile şi de la toate neamurile... 
Florin Iaru: Nu, nu, avem suficienţi reporteri, dar va dau cazul cu "Colectiv". Oamenii ăia au plecat de capul lor pe teren când au auzit primele /.../, s-au dus... cui să emită?
Doina Ruşti: Da.
/.../: Trebuia să le dea cineva, /.../...
Florin Iaru: Păi este posibil? Nu trebuie să dea cineva, trebuie să existe o procedură, pe protocolul de urgenţă care să deschidă calea şi ăla transmite de pe telefon dacă este nevoie.
Realizator: /Ca şi când/ la noi ar fi o bandă, o emisiune pe bandă, înregistrată când ia foc ţara, da? Păi opreşti banda, vine cineva repede...
/.../: Nu ştiu, apelezi la personalul TESA dacă nu mai ai....
Florin Iaru: Războiul din Irak a fost transmisie prin Iridium, atunci se făceau primele transmisii cu telefonul prin Iridium, erau vechi, încă se vedea ceva. În momentul de faţă, de pe telefon poţi transmite în timp real. Sigur că nu este...Dar prin 4G transmiţi şi eşti acolo. Ce este aşa de complicat, fraţilor? Şi ăla este...atingerea de autenticitate pe care o cere toată lumea. Deci acolo eşti în mijlocul poveştii, povestea aia care se întâmplă odată cu tine, în care vezi fumul ieşind din oameni, în care vezi moartea cu ochii. Iertaţi-mă, asta este...
Doina Rusti: Chiar, cum se întâmplă lucrurile în radio când este o situaţie de genul ăsta?
Realizator: Exact aşa, lumea intervine, nu contează ce este pe post, este "breaking news", intri şi spui ce ai de zis, fără niciun fel de discuţie. Nu mai stai să iei aprobarea de la şefi, de la editorul şef, de la...
/.../: Nu, rişti să îţi iei aprobarea de demisie sau de...
Realizator: Da, da, da, dacă nu reacţionezi în timp real.
/.../: Bine, aici au fost tot felul de explicaţii date. Că nu...Era telefonul închis...
Realizator: Am înţeles că s-a lăsat cu demisii şi atunci dar...
/.../: A reacţionat ca o televiziune resemnată, ca oameni resemnaţi, mie aşa îmi pare TVR în momentul de faţă.
Florin Iaru: Eu nu vreau să îi acuz pe toţi oamenii de acolo, eu cunosc foarte mulţi oameni...Eu am lucrat...
/.../: Absolut.
Florin Iaru:...nu ştiu dacă ai lucrat, ai lucrat cu câţiva bănuiesc...
Doina Ruşti: Am fost în emisiuni, ştim care este situaţia, ştim că...
Florin Iaru: Eu am şi făcut emisiuni...
Doina Ruşti:...oamenii, profesioniştii, sunt împinşi, marginalizaţi...
Florin Iaru: Sau muncesc de dimineaţa pâna seara, intră din emisiune în emisiune, pentru că sunt buni şi îi aduc acolo, acolo şi ăia se frământă, ăia şi bat capul, ăia au acelaşi nivel de salarizare toţi, nimeni nu primeşte un premiu dacă a făcut un lucru extraordinar.
/.../: O întrebare simplă. Suntem în an electoral...
Florin Iaru: Aoleu. 
/.../: Eram obişnuiţi de-a lungul timpului ca televiziunea publică să prezinte formulele acelea electorale.../menescu
...anunţurile, dezbaterile.
Florin Iaru: A început? N-a început campania.
-: Încă nu.
/.../: Nu, n-a început campania, dar o să înceapă campania. Va fi Televiziunea Publică capabilă să gestioneze o astfel de campanie electorală până la urmă, din punctul dvs de vedere? Cum va reacţiona ea în această situaţie?
Realizator: : Probabil că va reacţiona servil.
Doina Rusti:: Da. Întrebarea e chiar aşa, parlamentul fiind cel care controlează Televiziunea nici nu ne aşteptăm ca Televiziunea, ea însăşi, să aibă vreo opinie sau vreo iniţiativă. Se va supune şi, ca de obicei, va transmite ceea ce i se va trimite, ceea ce nu este normal, ci chiar jalnic.
Realizator:  Acum probabil mai mult decât oricând fiind în situaţia în care se află, nu?
Doina Rusti:: Da, exact.
Realizator: Va pleca capul.
Doina Rusti: Sperăm că va primi, în fine, ceva în lucru. Aici nu vorbim despre oamenii, despre profesionişti, cum zicea Florin. Vorbim despre Televiziune aşa, ca un ansamblu care nu mai funcţionează, care este o struţo-cămilă sinistră, în momentul ăsta.
Realizator: : Să facem o subscripţie publică, aşa precum pentru "Cuminţenia Pământului"? Deşi eu cred că oamenii nu sunt dispuşi nici să dea puţin mai mult la taxă, /dară-mi-te/...
Florin Iaru: Atenţie, eu sunt dispus să dau dacă văd rezultatul concret. Eu aş propune în lege...
Realizator: Dar, acum vorba doamnei Ruşti, n-avem ce rezultat să mai vedem, să rescuscităm.
Florin Iaru: Bun, eu sunt dispus încă un an de zile. Doina are perfectă dreptate, o soluţie raţională şi radicală este de la zero. Porneşti cu un studio, cu câte maşini ai, cu ce transmite. Toată lumea, restul, stă în şomaj tehnic. Şi dacă izbuteşti să recaptezi, poţi să începi şi cu alte emisiuni.
/.../: Şi readuci...
Florin Iaru: Dar, din nefericire, ceea ce spunem noi este o utopie. Nu se va întâmpla niciodată aşa ceva.
Realizator: : Şi acum, bun, să zicem că se va tăia în carne vie. După ce criterii, doamnă Ruşti? Nu credeţi că o să rămână tot ăia? Tot aceeaşi? Şi ăştia, săracii, care muncesc din emisiune, în emisiune, în emisiune care sunt ai nimănui, nu? O să plece primii?
Doina Ruşti: În momentul în care se ajunge la un singur departament, cum este cel de "Ştiri", îţi porneşte cu oamenii ăia care sunt acolo şi de aici începe. Oricum, nu mai este toată lumea, e mai puţin. Că va funcţiona sau nu, nimeni nu poate să spună asta dinainte. Un lucru compromis, de regulă, compromis rămâne.
/.../: Acum nepotismul acesta poate nu se aplică neapărat la realizatori, redactori, cameramani. Poate se angajează acolo, pe un post, nu ştiu ce, la contabilitate, iar pe oamenii aceia clar că nu poţi să-i reorganizezi către transmisie sau către  televiziunea de ştiri.
Realizator: Ei, nu. Cum să nu?
/.../: Cum să iei de la contabilitate şi s-o pui să facă emisiunea...
Realizator: Dar cine vrea s-o ducă pe nepoată la contabilitate?
Florin Iaru: Nu, nimeni nu vrea la ...
Doina Ruşti: Toată lumea vrea pe sticlă.
Realizator: Normal.
Florin Iaru: Sau, mă rog, la producţie, dar, repet. Eu am vorbit cu câţiva oameni pe care îi cunosc şi pe care îi apreciez de acolo. Ei se simt extrem de nedreptăţiţi când sunt puşi la categoria "toţi". "Toţi sunteţi răi, toţi sunteţi nepricepuţi, toţi ne luaţi banii".
Realizator: Da, sunt oameni care-şi dau sufletul acolo...
Florin Iaru: Şi unii oameni, chiar, eu i-am văzut, care-şi dau sufletul acolo, care muncesc şi sunt atenţi la toate detaliile, şi la scenariu şi la construcţie şi la lumină, la tot.
Realizator: Sau oameni care vor să facă mai mult şi nu pot, pentru că nu li se permite.
Florin Iaru: Mai mult, e greu. Dacă eşti cameraman faci ce... dacă pui luminile, pui luminile. Dacă eşti sunetist, pui sunet. Fără asta nu se poate trăi.
Doina Ruşti: Eu cred că un om capabil, e capabil oriunde. Nu trebuie să fie neapărat în Televiziunea Română ca să-şi arate capacitatea.
Florin Iaru: Eu am o strângere de inimă.
Realizator: Dar, cam care ar fi aşa, nu ştiu, sunt două instituţii publice: Radioul şi Televiziunea.
Doina Ruşti: Deci diferite cu totul.
Realizator: Diferite cu totul. Ştiţi că s-a vehiculat şi ideea asta să ne unim, din nou.
Doina Ruşti: Doamne fereşte!
Realizator: Noi am mai fost uniţi, am mai fost despărţiţi, am plătit şi datoriile TVR acum ceva vreme în urmă. Cum am putea caracteriza, aşa, separat cele două instituţii?
Florin Iaru: Ne prăbuşim împreună, dacă ţineţi minte, un slogan.
Realizator: Dacă am fi uniţi.
Doina Ruşti: Radioul a păstrat şi pentru faptul că probabil n-a fost aşa de tentant pentru rudele rudelor, a păstrat stilul asta uşor conservator, uşor desuet chiar, dar care este clasic, este stilul de mijloc, şi acesta este lucrul care l-a salvat. Oamenii care sunt în Radio sunt într-adevăr oameni dăruiţi, extraordinari. Sunt şi profesionişti şi, nu ştiu, egali cu ei înşişi, asta cred că este cel mai important.
Realizator: Pe de altă parte şi la noi aici, pe piaţa audio, competiţia e acerbă, deci trebuie să ţinem pasul, facem mari eforturi, nu-i uşor.
Doina Ruşti: Da, dar ştii /ce poţi/...
Florin Iaru: Asta înseamnă meserie.
Doina Ruşti:... ştii că dacă deschizi radioul la 21:30 o auzi pe Mihaela Helmis, ştii că, în fine, dacă mergi pe Bucureşti FM asculţi lucruri despre bucureşteni, adică sunt nişte lucruri constante la Radio, nişte lucruri care au mers aşa, de-a lungul timpului şi care, într-un fel, au făcut credibilitatea.../cpodea/menescu
...acestei instituţii şi nu în ultimul rând nu există lucruri catastrofice ca la Televiziunea /.../ nu sunt emisiuni pe care să le dai de exemplu negativ sau care chiar nu sunt de ascultat.
/.../: Nu ştiu aş face acum un sondaj aş întreba ascultătorii dacă sunt în stare repede să nominalizeze o emisiune la TVR acum şi ora la care începe şi cât durează.
Florin Iaru: Toţi o să vă nominalizeze aceeaşi emisiune.
/.../: Da şi este tragic că TVR a rămas, nu că a pierdut competiţia, a rămas pur şi simplu pe linia de start nici măcar nu s-a pus în 
block-start în poziţia aceea, iar ceilalţi au ajuns de mult la linia de sosire, au luat şi medaliile şi sunt acasă. Mi se pare că nu. Această constanţă pe care aţi subliniat-o dvs. nu mai există de ceva vreme în Televiziunea Română. Nu mai avem un raport, nu mai avem un raport zilnic al emisiunilor. O monitorizare a lor să ştim cu plăcere că urmează meciul de fotbal Sportul Studenţesc - FC  Braşov, nu ştiu. S-a pierdut un pic, e un haos general.
Realizator: Da, mie mi se pare şi o uşoară contradicţie aici în ceea ce spuneţi dvs. despre Radioul Public, că şi-a păstrat o anumită consecvenţă pe stilul clasic şi ştii la ce să te aştepţi de la el.
Doina Ruşti: Da. Chiar am urmărit, toate momentele de progres au fost exact aşa de o mare subtilitate şi de o mare eleganţă. De pildă muzica care s-a înnoit în anii ăştia, s-a înnoit fundamental. Totuşi, nu ascultăm ultimele noutăţi la Radio la Radio Bucureşti, nu ne aşteptăm la asta, dar e clar că e o altă muzică, ea este în ritmul istoriei în care trăim...
Realizator: /.../ se sesizează.
Doina Rusti: Da, exact, emisiuni noi au început de prin '90, emisiunea aia, cu "Weekend cu prietenii", care erau deja altceva decât înainte. Dar toţi paşii ăştia au fost făcuţi în mod profesionist, cu linguriţa, câte un pic, câte un pic păstrând stilul ăla, care este stilul radioului.
Realizator: Fără stridenţe.
Doina Ruşti: Da şi care este în primul rând asta este marca şi cred că toţi au remarcat lucurul acesta. Este un stil credibil, ai încredere în Radio, asta este important.
Realizator: Dar şi...De ce  nu a reuşit să facă Televiziunea lucrul ăsta?
Florin Iaru: Pentru că în epoca modernă vizualul bate auzitul, audibilul. Toată lumea vrea pe sticlă şi mai ales vrea să-şi trmită mesajul pe sticlă, indiferent de consecinţe. Asta ar fi una. Doi: televiziunea a fost văzută multă vreme ca o puşculiţă publică, exact cum a fost exemplul ăla cu Bancorex în urmă cu 20 de ani, de unde luau politicienii fără oprelişti - şi acum ştiu povestea cu Hrebenciuc care îl urmărea pe ultimul preşedinte al Bancorex, pe Temeşan, ca să semneze încă un împrumut catastroal. Asta a fost una. Pe urmă,această lăcomie în jurul Televiziunii. O serie de contracte păguboase în care prieteni de-ai prietenilor au fost servit "legea lui om", "eşti om cu mine sunt om cu tine". Dar după program. Şi trei: o proastă politică de cadre. Alături de oameni foarte bine pregătiţi sau oameni care chiar au vrut să facă ceva s-au aciuat oameni de care nu ştim nimic. Noi ştim câteva figuri şi putem vorbi despre câteva figuri în televiziune. 
Şi pe unu şi pe doi îi ştiu, dar despre alţii nu ştiu nimic, eu nu am nici...
Realizator: Păi tot ce spuneţi acum se poate rezuma în aceste cuvinte "management prost", nu? Cine i-a adus, cine i-a ..
Florin Iaru: Ca să ai management bun trebuie să ai două lucruri: oameni; şi oameni au, ai de unde alege; şi când nu ai de unde alege de acolo cheamă domne' din altă parte că sunt oameni talentaţi în toată ţara asta. Nu am înţeles: dacă sunt talentaţi şi nu sunt din angajaţii Televiziunii nu au dreptul la imagine publică pe care şi-o fac singuri?
Realizator: Da, dar nu e suficient.Tu îi aduci pe ăia din altă parte dar trebuie să-i dai afară pe ăia de la tine care stau degeaba nu mai fac nimic că nu sunt în stare.
Florin Iaru: Şi nu am înţeles: eu, într-o întreprindere particulară ...
Realizator: Trebuie să-ţi permită /legea/.
Florin Iaru:...că, Slavă Domnului, din 1990 numai la particular am lucrat, nu am lucrat la stat. Am trăit vreo cinci falimente, mi-am schimbat de vreo 10 ori jobul, am făcut şi foamea, ca orice om din  România, am avut şi momente groaznice în care... Dar asta e viaţa. Iertaţi-mă, nimeni nu mă plăteşte ca să stau udeva şi să mă gândesc la nemurirea sufletului. Mai întâi mă gândesc la... Ca să pot face un lucru... În literatură, Balzac, de care vorbiţi şi înainte, stătea cu portăreii la uşă şi scria de frica închisorii şi dădea capodopere.  Dostoievski muncea să-şi facă foiletoanele să ducă să joace la ruletă şi să-şi plătească datoriile, că de aia s-a certat cu Turgheniev, pe 200 de ruble datorii. Deci oamenii... Există şi o motivaţie asta a scrierii, a scrisului, Hemingway era sărac lipit pământului când îşi îşi scria povestirile. Joyce, mă rog, Joyce era întreţinut de familie, gândiţi-vă ce a făcut Van Gogh, cum îi spune.  
Doina Ruşti: Numai Televiziunea Română este lipsită de motivaţie, nu?
Florin Iaru: Deci trebuie să fie o motivaţie. Dacă e ceva, atunci e cu condiţie. Luna asta ar trebui să-mi arăţi că ai crescut procentual cu 0,5 Nu cer mult, 0,5, vreau să-mi creşti procentual cu 0,5 şi atunci primeşti încă 10% în plus. Ai mai crescut... până ajungem la 6 lei. Dar atunci vreau să văd măcar 5%, să ştiu că un milion de oameni se uită la postul public de televiziune şi atunci şi-a îndeplinit scopul, pentru că scopul lui nu este să distreze, ci să informeze şi să ţină informată toată populaţia României.
Realizator: Dar eu mă întreb nu au avut şi până acum criterii de performanţă, că astea ar trebui să existe întotdeauna?
Florin Iaru: Pe mine mă întrebaţi? Dar ce, eu am fost şef?
Realizator: Întreb şi eu aşa.
Doina Ruşti: Criteriile sunt zburătoare doamnă.
Realizator: Da, da, da.Vă mulţumim foarte mult pentru discuţia asta cât se poate de interesantă. Ştiţi că era un cântec "Video kills the radio star". Mă tem că internetul ne omoară pe toţi dacă nu ne adaptăm acum, pentru că trăim în era în care trăim. Tehnologia e cum e.
/.../: Da, trebuie să ţinem pasul. 
Florin Iaru: Aşa s-au temut oamenii şi de fotografie, că o să omoare pictura. Nu s-a întâmplat nuimic.
Realizator: Mulţumim foarte mult.

Alte articole din aceeasi categorie:

RADIO ROMÂNIA TÂRGU MUREŞ: „Părerea ta”

RADIO IAŞI: Dezbatere pe tema proiectului de modificare a Legii 41 de funcţionare a TVR şi a SRR

RRA: Probleme la zi - Este sau nu necesară modificarea Legii de funcţionare a Radioului şi Televiziunii Publice?

radio-romania-targu-mures-parerea-ta
radio-iasi-dezbatere-pe-tema-proiectului-de-modificare-a-legii-41-de-functionare-a-tvr-si-a-srr
rra-probleme-la-zi---este-sau-nu-necesara-modificarea-legii-de-functionare-a-radioului-si-televiziunii-publice

Adaugă un comentariu




Încarcă alta imagine

Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza