Preacuviosul Părinte Ioan Cassianul

Publicat: 30 Septembrie 2015
preacuviosul-parinte-ioan-cassianul---19-pct
trimite pe mail

În ziua de 29 februarie calendarele creştin-ortodox şi romano-catolic, pomenesc dimpreună pe Preacuviosul Părinte Ioan Cassianul.

Acesta s-a născut pe la anii 360-365 în Dobrogea, într-o bogată familie de nobili localnici de veche strălucită origine romană. Locul naşterii „Vicus Cassianorum”, localitate antică dacoromană de pe Valea Casimcei, Depresiunea Şeremet, deasemenea în egală măsură un sat şi un district rural al cetăţii Histria, aflat la aproximativ 40 km nord-vest de actuala Constanţa.

Originea marelui creştin a fost afirmată clar încă din anul 470 de Genadius din Marsilia, unul din erudişii săi discipoli spirituali şi totodată cel mai vechi autor care aminteşte de el, în opera semnificativ intitulată  „De viris illustribus”, unde arată: „Cassianus natione Scytha”.

Ţinem să menţionăm şi faptul că marele savant francez Henri Irénée Marou (1904-1977), eminent specialist în domeniul creştinismului antic şi medieval în numeşte pe Ioan Cassianul, într-un studiu din 1945, citez, „român din Dobrogea”.

În construcţia şi educaţia tînărului nobil de la Vicus Cassianorum, valorile antice păgâne – literare, filosofice, istorice, mitologice şi retorice – s-au întrepătruns cu valorile creştine. În anii săi de formare, creştinismul se impusese definitiv în spaţiul dintre Dunăre şi mare, ca de altfel şi în celelalte ţinuturi dacoromane.

Sfântul Ioan Cassianul a fost contemporan cu marii episcopi de Tomis: Sfântul Bretanion, Terentius, Sfântul Teotim I Filosoful  şi Timotei. Toţi aceştia au fost mari învăţaţi.

Sfântul Ioan Cassianul a fost de asemenea contemporan cu Sfântul Ierarh Niceta de Remesiana, un alt mare învăţat din epocă, teolog, poet, muzician, prozator şi teoretician, renumit predicator  la sud şi nord de Dunăre, autorul celebrului imn „Te Deum laudamus”.

Tot în anii formării sale sufleteşti Sfântul Ioan Cassianul a fost marcat de prietenia cu Gherman, consătean cu el. Cult, sensibil, subtil în judecăţi, atras de problemele teologice, Gherman a fist unul dintre principalii săi interlocutori. Prin Hotărârea Sfântului  Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie 1992, acesta a fost canonizat, statornicindu-se pomenirea sa tot în această zi de 29 februarie.

Alăturarea celor doi sfinţi din Dacia Pontică, aminteşte de legătura lor sufletească, mărturisită astfel de Sfântul Ioan Cassianul.

„Cu Gherman am avut sălaş nedespărţit încă din timpul noviciatului şi de la începutul iniţierii noastre duhovniceşti, atât în viaţa de obşte, cât şi în pustiu, încât toţi, pentru a explica prietenia şi asemănarea planului nostru de lucru, ziceanu că în cele două trupuri ale noastre se află o singură minte şi un singur trup”.

Principala experienţă sufletească şi de conştiinţă trăită de Sfântul Ioan Cassianul împreună cu Sfântul Gherman a fost călătoria la Bethleem. Au rămas acolo aproximativ 2 ani, într-o chilie din apropierea Locurilor Sfinte.

În această călătorie au fost însoţiţi şi de o soră a Sfântului Ioan Cassianul, al cărei nume din păcate nu se cunoaşte, şi care a rămas definitiv la o mânăstire de maici din Bethleem.

Cei doi prieteni au plecat apoi la marile comunităţi monahale din Egipt, din Pustia Sketică şi de pe valea Nilului, unde au cunoscut numeroase personalităţi spirituale, precum şi practici, scrieri şi experienţe ascetice.

A urmat călătoria în capitala Imperiului. Aici au fost primiţi cu multă căldură de Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, bun prieten cu Sfântul Teotim I Filosoful, episcopul Tomisului, cu care colabora la organizarea unor importante opere misionare desfăşurate la Dunărea de Jos şi mai ales dincolo de Dunăre, în mediile păgâne  Patriarhul îl va hirotoni pe Sfântul Ioan Cassianul diacon, iar pe Sfântul Gherman – preot. În scurt timp, impresia făcută de marele teolog şi ierarh constantinopolitan asupra Sfântului Ioan Cassianul va fi copleşitoare, el mărturisind mai târziu: „Eu sunt ucenicul şi opera lui Ioan ...”

După silnica scoatere din scaun a patriarhului întâmplată la 20 iunie 404, Ioan Cassianul pleacă la Roma pentru a cere ajutor în favoarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Aici va fi remarcat de papa Inocenţiu I (401-417) şi se va împrietenii cu monahul Leon, viitorul papă Leon cel Mare (440-461). În această călătorie la Roma, a fost însoţit de Sfântul Gherman, despre care după această dată, anul 405, nu se mai ştie nimic. Se presupune că a murit în perioada cuprinsă între 405 şi 415.

Nici despre Sfântul Ioan Cassianul nu se ştie nimic, până în anul 419 când apare la Marsilia (pe atunci Massalia).

Istoricul Henri Irénée Marou, presupune că cei doi s-au întors la aşezământul monahal din Bethleem, de unde Ioan Cassianul va trece pe la 415 în sudul Galliei.

Aici, la Maesilia, Sfântul Ioan Cassianul va întemeia două mânăstiri:

- una la sud de oraş, de cealaltă parte a portului, mănăstire de călugări care avea să devină celebra abaţie Saint-Victor;

- cealaltă, chiar în oraş, mănăstire de călugăriţe, cunoscută mai târziu sub numele Saint-Sauveur.

La Marsilia, Sfântul Ioan Cassianul a scris şi marile sale opere şi anume:

- „De institutis caensbiomm („Despre aşezămintele mănăstireşti cu viaţă de obşte”), redactată prin anii 417-418 la cererea lui Castor episcop de Apt, şi care va fi preluată de Sfântul Benedict de Nursia, în redactarea celebrei sale „Regula”, devenită norma vieţii mănăstireşti în toată Europa Occidentală”.

- o a doua lucrare o constituie cele 24 de „Conlationes” („Convorbiri duhovniceşti”) redactate între anii 420 şi 426

- şi în sfârşit, lucrarea de teologie dogmatică „De incannatione Domini. Contra Nestorium” („Despre întruparea Domnului. Contra lui Nestorie”) scrisă pe la 430la cererea viitorului papă Leon cel Mare.

Sfântul Ioan Cassianul a murit la Marsilia, pe la anul 435, unde a şi fost înmormântat. Corpul său – al unui om riguros şi mare – era păstrat la Sfârşitul Evului mediu, într-o criptă din marmură aşezată pe patru stâlpi. Papa Urban V (1362-1370) a dispus să-i fie aşezat capul într-o raclă din argint pe care a gravat cuvintele „Capul Sfântului Cassian”.

Prin locul naşterii, ca şi prin cel al trecerii la cele veşnice, prin viaţa şi prin opera sa, Sfântul Ioan Cassianul se constituie într-o punte nepieritoare între Răsăritul şi Apusul creştinătăţii.

Un material de Răzvan Dolea.


Alte articole din aceeasi categorie:

Scriitorul suedez Olof von Dalin

Scriitorul german Berthold Auerbach

Dan II Domnul Ţării Româneşti

scriitorul-suedez-olof-von-dalin-
scriitorul-german-berthold-auerbach-
dan-ii-domnul-tarii-romanesti-

Adaugă un comentariu




Încarcă alta imagine

Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza