Vedetele lansărilor de carte

Publicat: 24 August 2015
vedetele-lansarilor-de-carte
trimite pe mail

Un tîrg de carte fără lansări n-ar avea nici un chichirez. E de neînchipuit să lipsească vorbitorii care-l declară genial sau măcar excepțional pe autor, scriitori care dau autografe și onor publicul care se înghesuie la standuri să-i audă pe cucuzeii literaturii și pe corifeii culturii.

Marii vorbitori sînt vînați cu cel puțin două luni înainte de începerea tîrgului de editori sau de autorii înșiși, cu atît mai mult cu cît, la noi, toți acești animatori performează pe gratis. În zilele tîrgului, criticii cu cîrlig la cititori au viață grea. Trec de la un stand la altul, mereu cu ochii pe ceas, schimbînd o baie de mulțime cu alta și urmați, dacă nu chiar urmăriți de admiratorii lor, care vor să-i audă, indiferent despre ce scriitor se exprimă, pentru a putea povesti după aceea ce-au spus ei despre un autor sau altul.

Uneori, criticul de succes n-apucă să citească toate volumele pe care le prezintă. Asta contează mai puțin, cîteodată  aproape deloc. Pentru un vorbitor experimentat, atît cartea cît și autorul ei nu sînt decît pretextele discursului său spumos, cu poante, trimiteri la clasici și, cu cîteva rînduri pe care criticul le citește din carte, în fața publicului, pentru a demostra cît de bun e volumul pe care tocmai l-a răsfoit.

Acum doi ani, la o lansare, un vorbitor pe răsfoite a recunoscut în fața auditorilor că n-a citit cartea pe care urma să o prezinte. Voce din public: „Păi de ce vorbiți despre ea?” „Fiindcă n-am putut  rezista rugăminților autorului.” După care criticul povestește cam un sfert de oră cum se manifestă strategiile de persuasiune ale scriitorilor cărora le spune că nu le-a citit carte, dar care vor să-l aibă neapărat la activ. Iar la sfîrșit a mărturisit că i-au plăcut titlul și prima pagină a romanului și, ținînd cont de antecedentele autorului. În rest îl luase pe încredere, ceea ce-i sfătuia să facă și pe cei de față.

 Criticul conștiincios, în schimb, pe care-l recunoști după cît de aplicat vorbește despre carte, mai are și rezerve, pe ici, pe colo, asupra operei pe care o recomandă, încît un vechi spectator al tîrgului îmi spunea că visul multora dintre scriitorii lansați la tîrg e să nu fie citiți cu prea mare atenție de criticii care-i recomandă.

Ce face însă autorul care nu găsește pe nimeni care să vorbească despre cartea lui? Renunță la lansare? Nici gînd. Anul trecut, la un stand aflat la parter, o poetă necunoscută, ajunsă pe la a treia tinerețe, a început să vorbească despre cartea ei la ora 13. Întîmplător m-am uitat la ceas, în timpe ce mă plimbam de la un stand la altul. La ora 14, cînd am ajuns din nou în dreptul acelui stand, poeta vorbea în continuare, cu o energie admirabilă, în fața celor trei-patru devotați care-i sorbeau cuvintele din gură. Mai întîi mi-a venit să rîd, apoi i-am întors decis spatele demonului care voia să-mi abată atenția de la semnificația profundă, la aparența ridicolă a discursului poetei. Era momentul ei magic, pe care cine știe cîți ani îl așteptase, încît ceea ce, pe ceas, era o oră, poate că pentru ea nu însemna decît cîteva minute.   

Cristian Teodorescu

foto: Mircea Struteanu


Alte articole din aceeasi categorie:

Gaudeamus - La îmblînzirea mitocanului

Cartea, ca obiect de lux

Cu cartea în vacanță, ca în parabola semănătorului

gaudeamus---la-imblinzirea-mitocanului
cartea-ca-obiect-de-lux
cu-cartea-in-vacanta-ca-in-parabola-semanatorului

Adaugă un comentariu




Încarcă alta imagine

Toate câmpurile sunt obligatorii.

Reafiseaza